Alina Botezat Blog

Un plagiat, trei (?) plagiatori

2012-02-10T22:20:00.007+02:00

Sunt bune și BDI-urile la ceva. Nu numai că în unele din ele poți indexa orice revistă - fie ea maculatură sau nu - ca unii să poată raporta bedeiuri fără număr, fără număr, dar poți totuși, prin intermediul lor, depista unele furtișaguri (ca să nu spun altfel).

În 2009 a apărut pe site-ul unei conferințe prima variantă a unui articol, care a fost ulterior publicat într-o revistă. Articolul, la care sunt coautor, prezintă ceva nou 100% - e vorba de un index de calcul. Metoda respectivă de calcul nu este o preluare, adaptare a ceva, ci este ceva nou-nouț.

Ei, dar ce să vezi.....Tot în 2010, apare un articol în nu știu ce revistă de prin țară, care, culmea, prezintă exact același indice. Dar exact! Autorii scriu:

”We propose a statistical approach to spatial and temporal variability of the Romanian economy, sought to highlight this trend compared with the EU, the level of development, based on composite index RO/EU”...

Nu, nu, nu......WE proposed, adică Jaba, Botezat și Balan, nu VOI!!!!

Totuşi mulţumim că ne-aţi trecut la bibliografie, dar în text nu suntem deloc citaţi. Mai mult, vă asumaţi nişte lucruri care nu vă aparţin!

Nu numai că apăreţi drept inventatorii invenţiei altora, dar aţi preluat şi text într-o măsură foarte mare (la partea cu interpretarea)!!!

Manuale Stata

2012-01-29T12:29:00.005+02:00

Aici am scris despre câteva manuale standard pentru econometrie. Și cum nu poți vorbi de econometrie fără să amintești de vreun software, am zis să scriu despre acele manuale, care m-au ajutat foarte mult să învăț Stata.

An Introduction to Modern Econometrics Using Stata - Christopher Baum
Data Analysis Using Stata, Second Edition - Ulrich Kohler
Microeconometrics Using Stata - Cameron și Trivedi
Regression Models for Categorical Dependent Variables Using Stata - J. Scott Long (foarte bună cartea!)

O lucrare la mai multe conferințe?

2011-12-30T11:32:00.003+02:00

Mi s-a atras atenția ca nu ar fi ok să prezint o lucrare la mai multe conferințe. Adică o pot face, dar nu dă bine in CV sau în alte raportări să scriu acest lucru.

Prima dată când mi s-a atras atenția asupra acestui fapt am fost foarte surprinsă, căci știam foarte bine că e OK ce fac, fiind o practică foarte comună în domeniul meu. Orice argument pe care îl aduceam în ”apărarea” mea (că deh, eram în situația când trebuia să mă apăr de niște semi-acuzații) aveam sentimentul că este de fapt o scuză care (mă) acuză ...

Mi-a luat foarte puțin timp să caut pe net alți făptași ca mine, care prezintă aceeași lucrare la mai multe conferințe, astfel de exemple existând la orice facultate/institut de cercetare în domeniul economiei din Occident sau SUA.

Câteva CV-uri:

Aici e CV-ul unui cercetător postdoc de la Universitatea Chicago, a cărui îndrumător este James Heckman, laureat al premiului Nobel. La capitolul ”Selected Presentations” sunt enumerate articolele si conferințele la care au fost prezentate. Două dintre articole au fost prezentate la câte 4 (patru) conferințe.
Aici e alt CV, al unui assistant professor de la Universitatea Bologna. Conferințele la care a participat sunt prezentate pe ani, iar în paranteză este redat titlul lucrării. Și aici se poate vedea cum aceeași lucrare a fost prezentată la mai multe conferințe. O lucrare, de exemplu, a fost prezentată la 6 (șase) conferințe.
Pe pagina de internet a colegului de la Universitatea Konstanz, cu care am scris articolul incriminat (ca fiind prezentat la mai mult de o conferință), sunt enumerate conferințele la care lucrarea noastră a fost prezentată (de el). La acestea se mai adaugă alte conferințe unde aceeași lucrare a fost prezentată de mine. Toate acestea sunt menționate în aknowledgments, în paper.

Căutând aceste informații pe net, am aflat că în alte domenii (filozofie, științe politice etc.) uzanța este alta: o lucrare la o singură conferință.

Pe un forum academic, s-a pus această problemă (same paper to different conferences), iar în ceea ce privește domeniul economic răspunsul unuia a fost:

There would be zero problem with this in economics or geography. Many economics papers in top journals list a long list of places where the paper was presented in the acknowledgments.

Într-adevăr, există foarte multe articole publicate în reviste de top (de economie), unde la capitolul ”mulțumiri” sunt menționați și participanții la diferite conferințe, unde lucrarea respectivă a fost prezentată.

În general, sunt trecute conferințele cele mai importante, de referință, unde procesul de selecție al lucrărilor este unul foarte dur, iar faptul că o lucrare a fost acceptată la o anumită conferință poate fi impresiona (pozitiv) pe editorii/referenții revistei unde lucrarea va fi trimisă spre publicare.

Aici și aici sunt astfel de lucrări, în care se menționează în aknowledgments conferințele la care lucrarea a fost acceptată/prezentată. Una dintre aceste lucrări este chiar job market paper.

În cazul meu a fost vorba de două lucrări, pe care le-am prezentat la mai multe conferințe. Bineînțeles ca nu cu toate articolele procedez așa. Adică sunt articole, pe care le pregătesc doar pentru o anumită conferință și atât.

În general, am trimis un articol la mai multe conferințe (și am de gând să fac așa în continuare) doar atunci când am muncit mai mult de 6-8 luni la acel articol. Cam asta e uzanța în străinătate: muncești un an de zile la un articol, după care pleci cu el în turneu (vorba unui profesor din Germania) pe la conferințe în ideea de a primi feedback-uri. Pe baza lor, îți îmbunătățești lucrarea și o trimiți spre publicare la o revistă (de preferat, bună....adica ISI).

5 aplicații care-mi plac

2011-11-07T22:48:00.003+02:00

Cele 5 instrumente de lucru le utilizez zilnic, adică oricând sunt în fața calculatorului (meu). Unele sunt pur și simplu super!!! Here they are (în ordine alfabetică):

Dropbox: pot salva fișiere, pe care le pot accesa apoi de la orice calculator (cu acces la internet). Ceea ce lucrez la serviciu, de exemplu, salvez in Dropbox, și am apoi de acasă acces la materiale, fără să fi trebuit să (mi) le trimit pe mail sau să le fi salvat pe vreun device extern. Dropbox-ul a fost ideal pentru trimiterea de documente, date și alte fișiere atunci când am lucrat cu cineva....De fapt, nu e vorba de ”trimitere”, căci salvezi totul într-un folder comun, de unde se ”servesc” ceilalți din echipă.
Evernote: e ceea ce-mi doream demult, dar nu știam că există :-) Într-un mod foarte facil, pot salva de pe net orice găsesc interesant: un articol, un comentariu, o postare de pe vreun blog, o rețetă, o poză etc. Dacă la o primă privire găsesc ceva interesant pe net, dar nu am timp să citesc atunci, salvez cu Evernote. Dacă adun ceva material pe o anumită temă, salvez totul în Evernote. Informațiile stocate pot fi organizate în foldere, bineînțeles :-) E foarte fain :-)
Focus booster: unoeri am nevoie, nu chiar în fiecare zi, dar oricum, destul de des :-). Această aplicație mă ajută să nu procrastinez (sau să procrastinez mai puțin :-)). Focus booster e un timer instalat pe desktop care îmi organizează lucrul pe sesiuni, fiecare de câte 25 de minute, cu pauză de 5 minute :-) Asta e așa-numita tehnică promodoro
Google Reader: cu ajutorul web feeder-urilor am la un loc ultimele știri de peste zi, ultimele postări ale blogurilor mele favorite, ultimele articole publicate în revistele care mă interesează etc. Mă ajută să economisesc foarte mult timp.
JabRef: o aplicație de administrare a referințelor bibliografice. Nu știu ce m-aș fi făcut fără JabRef :-))). Mai ales în redactarea tezei de doctorat. Am ”pierdut” săptămâni întregi scriind teza in LaTeX (cu toate pedanteriile aferente), dar lucrul cu JabRef mi-a simplificat muuult viața. I love JabRef! I love LaTeX!

Doctorate de vanzare

2011-08-31T19:07:00.005+03:00

În următorul număr din Economics od Education Review va apărea un articol despre ”piața” doctoratelor în Rusia. O variantă a articolului respectiv poate fi gasită aici. Extrem de interesant!!! Câteva citate:

Russian doctorates, especially those in mathematics and sciences, have long been considered some of the most prestigious in the world. This high level of reputation was retained by their quality and low level of corruption that existed in the system of doctoral education. The situation has changed drastically over the last two decades, and according to some evidence continues to deteriorate. Not only is international recognition of Russian doctorates now problematic, but recognition of doctoral degrees domestically, i.e. within the centralized national system, also becomes an issue. The cost of corruption in doctoral education reaches far beyond credential evaluation and recognition of the degrees. It makes the national economy less effective and efficient and undermines trust and social cohesion in the nation.

The high numbers of doctoral defenses in Russia look somewhat suspicious if one is to take into consideration continuously declining state funding of science and education and a lack of interest from the industry.

There is a strong belief among scholars that such a phenomenal increase in the number of defended dissertations, especially in social sciences, can be attributed, at least in part, to the so called phenomenon of dissertations for sale.

There are three issues to be considered along the lines of doctorates for sale problem. They include the dissertation, the holder of a doctorate, and the diploma itself.

Corruption in doctoral education emerges within these three parts of the doctoral education: - First, not all dissertations represent a significant contribution to the field. Some are plagiarized and hence do not represent original research. - Second, not all of the dissertations are prepared by candidates. Some are written by professionals for sale. This makes some degree holders people without scholarly merit. - Finally, diplomas for doctoral degrees may be forged.

Din enumerarea de mai sus lipsește (surprinzător, d.p.m.d.v) conducătorul de doctorat. Cu siguranță sunt cazuri, când acestuia îi sunt prea bine cunoscute căile ilicite prin care a luat naștere respectiva teză de doctorat, din a cărui business chiar el însuși (profesorul) poate ieși profitabil...

Disclaimer: Orice asemănare cu realitatea românească este pur întâmplătoare!

Record?

2011-07-17T22:51:00.004+03:00

Un articol de 18 pagini cu...13 autori.

Si in acest caz se adevereste zicala: cu cat mai multi autori, cu atat articolul este mai slab.

Revista este indexata intr-o baza de date....deci intra la categoria "BDI".

No comment!

P.S.: Cum s-ar traduce expresia din titlu: "consortialization strategy"?

Bubele din CV-ul lui Funeriu. Il descalifica. Zic unii

2011-07-04T15:01:00.004+03:00

Apropo de forme si de fond….

Scriam in postarea precedenta ca exista forme si forme, si ca nu toate sunt de ignorat.

Un exemplu de forma, care poate fi ignorata, este cea din articolul acesta.

Pastrand filonul pur romanesc, revoltati probabil unii ca nu au mai putut frauda la bacalureat, s-au apucat sa-l caute de bube pe Funeriu, ministrul educatiei. Aruncand o privire peste CV-ul acestuia, unii n-au mutit citind palmaresul acestuia, ci au inceput sa vocifereze cat pot de tare ca in CV-ul ministrului, in dreptul numarului de telefon, in loc de serviciu, scria servici. Extraordinar ! Q.E.D, ar spune unii, adica aceia care mai jos de numarul de telefon nu au mai apucat (dorit) sa citeasca.

Asta e un exemplu de forma, care poate fi ignorata ! Pentru ca fondul e bun !

O fi avand Funeriu dezacorduri in limba romana, dar e in acord total pe teme legate de cercetare, standarde etc. E unul dintre ministri, care nu numai vorbeste de cercetare (pentru ca asa da bine), ci chiar a facut cercetare adevarata. In afara.

In general, e de dorit ca un ministru sa nu faca greseli gramaticale. Dar, in cazul lui Funeriu, dezacordurile au alta cauza decat cele ale lui Vanghelie sau Igas ! Astora din urma le lipsesc ani de scoala. Funeriu, dimpotriva, are prea multa scoala (pentru functia lui din Romania). Bac-ul, studiile, cercetarile si le-a facut in strainatate. E firesc, ca dupa atatia ani, cand ai gandit si scris in alta limba, sa-ti fie greu sa revii la cursivitatea dinainte in limba romana.

Dar, nah, unii care de abia au ce gandi in limba romana, ii judeca aprig pe cei care gandesc si se exprima in mai multe limbi.

Beplusuri, bedeiuri, fara numar, fara numar...

2011-07-04T14:14:00.004+03:00

Postarea aceasta din start va avea un cusur pentru ca e scrisa patimas si sub presiunea timpului (avand altele de facut).

Nu-mi place sa ma leg de forma, intotdeauna ignorand-o si interesandu-ma fondul, dar mi-am dat seama ca exista forme…si forme si ca nu le poti ignora pe toate. Si ca de multe ori, unde nu e forma, nu e nici fond.

Ca si in preuniversitar, unde de la an, la an, notele din cataloage au fost din ce in ce mai mari, (fenomen insotit de frauda si coruptie la examenele finale), asa si in mediul universitar se remarca o inflatie de publicatii, care mai de care mai «cotate«, tinta fiind B+ sau A. Asa cum te-ai fi asteptat ca notele mari din timpul liceului sa se reflecte si la bac, la fel si in cercetare, uitandu-te pe statistici, cifre, ai putea afirma ca cercetarea romanesca a cunoscut in ultimii ani un adevarat boom creativ.

Ei, de unde….

De fapt, mai mult se publica, decat se cerceteaza, cand normalul ar fi ca doar o parte din ce cercetezi sa fie publicabil. Nu, la noi, totul e publicabil. Totul. Chiar si ceea ce nu a fost cercetat inainte. Conditia e sa ai vreo 5-6 pagini scrise, ca sunt destule publicatii dornice sa-ti «vanda « marfa, fie ea din start rebut. Si uite asa, scriind execrabil (gramatical vorbind, lasand la o parte alte aspecte mult mai importante), publici pe banda rulanta, iti faci stocul de «be plusuri « si de «bedeiuri «, iar la un eventual concurs sau la promovare….esti tare. Cel putin la forma, scriptic vorbind. Cand de fapt fondul este catastrofal : publicatii, care nu numai ca nu respecta niste reguli elementare de publicare, ele nici nu aduc «pe piata « vreun rezultat nou, vreo idee noua.

Dar cum sa te intereseze ideea unui articol, cand doar citind abstractul, te «lovesc « intai niste greseli uriase de limba (engleza, in acest caz, sau , ma rog, o rom-engleza), de te paleste rasul….Cum poti trimite articole spre publicare, fara sa le fi trimis initial la un corector, sau la un traducator autorizat («autorizat «, nu in sensul ca are stampila, ci in sensul ca iti ofera cat de cat o garantie ca d.p.d.v lingvistic traduce corect) ? Cum de revista respectiva (pe a carui site exista lista luuunga cu baze de date unde este inclusa) publica….orice ??? Publicatii fara o forma macar, ce sa mai vorbim de fond !

Procesul de peer review este extraordinar, dar lipseste cu desavarsire ! Dar pe coperta revistei apare negresit sirul luuung de referenti stiintifici (conditia de «forma « fiind astfel indeplinita).

Aceeasi publicatie, cotata « bine«, B+ sa zicem, contine articole foarte diferite ca valoare. In loc ca valoarea articolelor sa fie eterogena in cadrul aceleeasi publicatii, in fapt se publica intr-un talmes balmes total, adica orice care a fost primit spre publicare. (Daca nu ar fi asa, cum se explica ca, in final, lucrarile publicate sunt atat de slabe ?) Astfel, o lucrare «muncita « sta alaturi de una, care e neinteligibila, nu atat din cauza continutului (fondului), ci intai de toate d.p.d.v. al limbajului (al formei) !

Si, astfel, cum sa-ti mai doresti sau sa ai pretentia ca cineva «din afara «, de la o universitate din strainatate, sa publice in Romania ?!? Ar fi dispus cineva, ca dupa o perioada de cercetare (adevarata) de cateva luni (sau ani) sa-si vanda munca pe nimic ? De fapt, nu numai ca acest lucru nu i-ar aduce vreun beneficiu, dar chiar i-ar dauna (profesional) ! Dar, dupa cum se vede, ce unora le dauneaza, pe altii ii promoveaza !!!

Ca in multe alte situatii, ajungem la vorba «sistemul e de vina «! (Adica, nimic nu se mai poate face)!

Ei, uite ca la bacalaureat s-a putut face ceva! Niste camere de supraveghere (!!!) au schimbat ierarhia!!! Da, doar niste camere de supraveghere! Multi (parinti, elevi) erau revoltati de note, dar nu am auzit pe unul sa reclame subiectele in sine ! La ce note s-au luat, ai fi zis ca nu s-a respectat programa de concurs !

Un Big Brother ar trebui si in mediul academic. Unul dinafara sistemului (romanesc)….adica din afara.

White Papers în economie

2011-02-20T14:42:00.005+02:00

Fundaţia Naţională de Ştiinţe (National Science Foundation) din SUA, principala sursă de finanţare a cercetării în ştiinţele sociale, a solicitat lumii academice rapoarte privind provocările din cercetare în domeniul ştiinţelor sociale pentru următorii 10 ani.

O listă parţială a rapoartelor primite poate fi gasită aici.

Lista completă - aici.

În domeniul economiei educaţiei şi al econometriei aplicate, provocările vizează:

extinderea cercetării privind abilităţile cognitive/noncognitive (Eric Hanushek, James Heckman)
implementarea de experimente ca instrument standard în cercetarea ştiinţifică (Esther Duflo, Hal Varian)
econometria spaţială (Guido Imbens)

Cum să înveţi ceva econometrie

2011-02-20T13:06:00.006+02:00

Via Marginal Revolution: How best to learn some econometrics

Cum am învăţat eu ceva econometrie:

În facultate: cursuri de econometrie (Uni Mannheim). Cursurile au avut la bază urmatoarele cărţi/manuale:

Stock & Watson - Introduction to Econometrics
Jeffrey Wooldridge:Introductory Econometrics
Christopher Dougherty: Introduction to Econometrics
Jeffrey Wooldridge: Econometric Analysis of Cross Section and Panel Data: Second Edition
Angrist & Pischke: Mostly Harmless Econometrics: An Empiricist's Companion
Pindyck & Rubinfeld:Econometric Models and Economic Forecasts 4/e

2. (Mult) learning by doing

Un nou ranking

2011-01-22T01:57:00.003+02:00

Un ranking al departamentelor de economie pe baza de voturi online. Uni Mannheim e in top :-)

Gary Becker despre PISA

2011-01-04T09:43:00.005+02:00

Premiantul Nobel, Gary Becker,

scrie despre rolul datelor PISA

pe blogul său.

Cel mai bun cadou

2010-12-18T11:51:00.006+02:00

Dan Ariely, profesor de economie comportamentală, descrie caracteristicile unui cadou perfect.

Cel mai bun cadou este acela pe care cineva şi-l doreşte foarte mult, dar care îi provoacă un sentiment de vinovăţie dacă şi l-ar achiziţiona.

Sentimentul de vinovăţie apare mai ales atunci când e vorba de ceva extravagant sau atunci când consumul respectivului bun este însoţit de plata imediată (ceea ce explică preferinţa de a nu plăti cash, ci cu cardul --> o iluzie că plata are loc mai târziu, nu pe moment).

Prin urmare, cadoul ideal este tocmai acela care ameliorează acest sentiment de vinovăţie:

"the best gifts circumvent guilt in two key ways. They eliminate the guilt that accompanies extravagant purchases, and they reduce the guilt that comes from coupling payment with consumption" (Sursa)

Data naşterii şi reforma statului

2010-12-17T08:47:00.010+02:00

Data naşterii poate fi manipulabilă. Din ce în ce mai mult. Iar motivele ţin din ce în ce mai puţin de cauze strict medicale.

Poţi (sau eşti nevoit) să influenţezi naşterea copilului tău în funcţie de programul medicului (să nu fie cumva în concediu sau plecat pe la vreo conferinţă etc.), în funcţie de cum cad sărbătorile (cum să o prindă pe mămică Crăciunul sau Paştele în spital...), sau în funcţie de ce măsuri mai ia statul în ceea ce priveşte concediul de maternitate, cel de îngrijire a copilului sau legate de diferite bonusuri/reduceri.

Noua măsură ("reformă") de a reduce de la 1 ianuarie 2011 durata concediului de îngrijire a copilului (CIC) plătit va avea ca prim efect creşterea numărului de naşteri în luna decembrie. Mămicile care au due date în prima parte a lunii ianuarie vor alege să nască mai devreme, ca să beneficieze de un CIC mai lung. Bineînţeles, numărul de naşteri prin cezariană sau induse va creşte considerabil în luna decembrie.

Un astfel de fenomen a avut loc şi în Australia (şi nu numai...cred...). În 1994, guvernul australian a anunţat, cu doar câteva săptămâni înainte de a implementa măsura, că de la 1 iulie se va acorda la naştere un "Baby Bonus", în valoare de 3000$. Efectele acestei măsuri au fost analizate într-un studiu din 2009.

Care au fost consecinţele?

- numărul naşterilor din ultima săptămână din iunie a scăzut considerabil;

- pe 1 iulie (prima zi de aplicare a măsurii) s-a înregistrat un record de naşteri;

- numărul de cezariene şi de induceri a fost mult mai mic în luna iunie, dar a crescut vertiginos în luna iulie;

- copiii născuţi în luna iulie au avut, în medie, o greutate mai mare, cu efecte asupra sănătăţii discutabile.

O concluzie a studiului este următoarea:

when policymakers are announcing a new policy, they should think not only about the behavioral distortions of the policy over the long-run, but also of the possibility that the introduction of the policy may itself cause distortions in the short-run.

P.s.: Sunt pro naştere "naturală", în sensul respectării dreptului copilului nenăscut, de a se naşte când "vrea" el, şi nu când vrea (poate) doctorul (în Germania, de exemplu, naşti cu doctorul de gardă, nu cu doctorul "tău") sau în funcţie de nu ştiu ce bonusuri acordate de stat...

Loki

2010-10-22T15:46:00.001+03:00

Loki a murit ieri. A fost soţia fostului cancelar german Helmut Schmidt.

De fapt, Loki a fost Loki! O mare doamnă! O femeie puternică, inteligentă, cu un charm deosebit!

Cum şi-a petrecut viaţa? Toţi vor spune acelaşi lucru: cu şi pentru soţul ei! 67 ani de căsnicie! Cauţi poze cu ea, găseşti poze cu ei! Cauţi poze cu el, găseşti poze cu ei! Orice era întrebată, răspundea cu: "noi".

Loki şi Helmut:

Ironia în familie

2010-10-14T09:10:00.003+03:00

În timp ce experimentele de laborator arătau faptul că limbajul ironic este înţeles ca atare după vârsta de 6 ani, noile evidenţe arată că cei mici percep ironia mult mai devreme, chiar dacă nu pot descrie explicit de ce au folosit-o.

Prin "ironie" se înţelege următoarele tipuri de limbaj: sarcasmul, exagerarea, minimalizarea şi întrebările retorice.

Dintre aceste forme de ironie, mamele folosesc cel mai des întrebările retorice, preponderent în contexte negative (conflictuale). În schimb, taţii folosesc în aceeaşi măsură exagerarea, minimalizarea şi întrebările retorice, atât în contexte pozitive cât şi negative.

Copiii însă folosesc cel mai des exagerarea şi mai ales în cazuri conflictuale (cu părinţii sau cu fraţii).

În general, ironia este considerată ca fiind un instrument util pentru dezamorsarea situaţiilor conflictuale.

Matematica în studiul economiei

2010-10-12T17:36:00.007+03:00

Ştire de ieri: în Irlanda, ministerul educaţiei a decis ca cei care aleg în cadrul examenului de Leaving Certificate (echivalentul bacalaureatului) să susţină probă la Matematici Superioare (Higher Maths) şi iau minim nota D (adică notă de trecere), primesc bonus 25 de puncte. Conform ierarhiei punctajului, cu acest bonus se poate trece la un nivel de notare superior: de la D la C, de la C la B, de la B la A.

De remarcat este faptul că această decizie s-a luat cu acordul a şapte universităţi.

Motivaţia exprimată de ministrul irlandez al educaţiei este următoarea:

the introduction of bonus points for maths "sends a clear signal to our leaving certificate students about the importance we attach to the study of maths." (Sursa)

Această decizie este destul de controversată în Irlanda, dar nu despre asta vreau să scriu aici, ci despre importanţa matematicii în studiul economiei.

În Germania, de exemplu, precum şi în SUA, nu ai nicio şansă să studiezi economie, dacă nu ştii matematică. La inceputul fiecărui an universitar, la unele facultăţi (la Mannheim, de exemplu) se organizează cursuri intensive (gratuite, bineînţeles), facultative, pentru "boboci", pentru cei care vor să-şi împrospăteze cunoştinţele de matematică şi care vor să afle la ce nivel sunt, pentru a-şi da seama ce şi cât au de recuperat. Apoi în anul I sunt şi cursuri de matematică economică (algebră şi analiză matematică), care, faţă de celelalte examene, nu sunt evaluate cu notă, ci cu Admis/Respins.

De ce au nevoie economiştii de matematică?

Un răspuns detaliat este oferit de Greg Mankiw, profesor de economie la Harvard.

Ce cursuri de matematică sunt recomandate economiştilor?

Sugestiile lui Greg Mankiw.

Din cartea recomandată de Mankiw am învăţat şi eu la Mannheim. Este excelentă!

Legat de acest subiect, mi-a plăcut eseul scris de Susan Athey (profesor la Harvard), intitulat "Economics: Applying Math to Real-World Problems".

Citez:

When I decided that I wanted to become an economics professor, I arranged to spend a summer doing research with an economist to gain experience. I was surprised when, after I asked him what classes I should take, he advised me to major in math! He told me that most undergraduate econ classes weren't as mathematically sophisticated as those I would soon encounter in graduate economics programs, and that lots of math is required to get into the top schools.

Careers in academia can take many directions, as professors spend some years focusing mainly on research, others on teaching, and others on shaping public policy. But no matter how they spend their time, it's a great way to make a career of applying mathematics to real-world problems.

Vizualizarea datelor (1)

2010-10-08T13:33:00.004+03:00

"Rosling believes that making information more accessible has the potential to change the quality of the information itself." (Business Week Online)

Un grafic face cât o mie de date dintr-un tabel, aşa cum o imagine face cât o mie de cuvinte.

Gapminder este un software dezvoltat de Hans Rosling, care permite vizualizarea datelor în grafice interactive şi atractive. Doar vizualizând un astfel de grafic poţi rapid obţine o informaţie, pe care de altfel ţi-ar fi trebuit ore/zile pentru a o căpăta.

De exemplu, graficul de mai jos arată evoluţia speranţei de viaţă începând cu 1809.

Aici sunt alţi indicatori pentru care se poate vedea evoluţia în timp cu ajutorul software-ului Gapminder.

Cursurile de statistică ar deveni mult mai captivante, dacă s-ar utiliza astfel de grafice/vizualizări de date.

Pe TED există numeroase conferinţe (foarte interesante) ţinute de Hans Rosling.

Copiii obţinuţi prin FIV au rezultate mai bune la învăţătură

2010-10-05T16:31:00.004+03:00

Anul acesta premiul Nobel pentru medicină a fost acordat lui Robert G. Edwards, pentru contribuţiile sale în reproducerea in vitro.

Primul copil născut prin fertilizare in vitro este Louise Brown, născut în 1978.

De ce Robert Edwards primeşte premiul tocmai acum, în 2010?

În anunţul făcut ieri de către comitetul premiului Nobel pentru medicină, se precizează:

"(...) recent follow up studies showing that IVF children are as healthy as normally conceived children, were a contributing factor for awarding Robert G. Edwards the Nobel Prize in Physiology or Medicine in 2010 and not earlier."

Acest lucru mi-a amintit de un studiu recent, care arată că performanţa la învăţătură a copiilor obţinuţi prin FIV este mai bună decât a semenilor lor, de aceeaşi vârstă şi acelaşi sex:
"IVF children scored higher on standardized tests than their matched peers, suggesting that IVF does not have a negative effect on cognitive development"

În general (în medie), copiii obţinuţi prin FIV se diferenţiază de ceilalţi prin faptul că mama are o vârstă mai mare, părinţii au un nivel al educaţiei mai ridicat şi rata de divorţ în familiile respective este mai redusă, toţi aceştia fiind factori care oricum au un impact pozitiv asupra performanţelor elevilor.

Însa rezultatul de mai sus este semnificativ chiar şi după ce s-a controlat influenţa acestor factori asupra performanţei copiilor.

Konstanz-Iaşi Alumni Club

2010-10-04T19:02:00.001+03:00

Asociaţia prietenilor parteneriatului universitar Iaşi-Konstanz va fi inaugurată joi, 7 octombrie 2010, ora 18:00, în Sala MEDIAEC din corpul A al Universităţii.

Invitaţi sunt toţi cei care au fost la Universitatea Konstanz, care vor merge la Konstanz sau, pur şi simplu, sunt fani Konstanz şi Uni Konstanz.

Nu vorbi despre proiectele tale

2010-09-03T08:30:00.006+03:00

...dacă vrei să se şi împlinească :-)

Psihologii au arătat că spunând altora despre proiectele noastre, înainte de a le înfăptui, ne creează pe moment o stare de bine şi de satisfacţie, dar care ne consumă deja din resursele necesare atingerii obiectivelor, rămânând de cele mai multe ori numai cu vorba :-)

Şi dacă totuşi nu te poţi abţine, vorbeşte despe proiectele tale încercând însă să nu-ţi creezi în acel moment starea aia de bine şi de satisfacţie, care ar anula totul :-)

Sex and Science

2010-09-02T19:24:00.008+03:00

Mi-a plăcut titlul unui articol, apărut recent în The Quaterly Journal of Economics, şi am zis să-l folosesc şi în titlul postării, dacă tot vorbesc despre el (despre articol, adică :-) ).

De ce sunt mai puţine femei în ştiinţă decât bărbaţi? - Este întrebarea la care încearcă să răspundă autorii, care studiază în ce măsură faptul de a avea un profesor/sau o profesoară la cursurile de bază influenţează decalajul dintre studente şi studenţi în ceea ce priveşte performanţa ştiinţifică.

Concluziile studiului sunt următoarele:

- chiar dacă la admitere, băieţii şi fetele dau dovadă de abilităţi asemănătoare în ştiinţele exacte, la cursurile de bază (cele introductive) fetele performează, în medie, mai slab;

- dacă la aceste cursuri introductive fetele au avut drept profesori femei, decalajul dintre băieţi şi fete este mult mai mic;

- impactul pe care un profesor-femeie îl are asupra performanţei unei studente este mai mare în randul studentelor care au rezultate mai bune în matematică şi ştiinţă;

- în cadrul disciplinelor umaniste, sexul profesorului nu contează;

- în rândul băieţilor, nu contează dacă profesorul este femeie sau bărbat.

Off-topic: Scriind această postare mi-am dat seama că în timp ce în engleză există 2 termeni pentru sex (gender şi sex), la fel şi în germană (Sex şi Geschlecht), în română e doar unul :-)

Bestsellers in Econometrics

2010-09-02T18:22:00.002+03:00

Pe Amazon.

Evaluarea profesorilor - subiect controversat în SUA

2010-09-02T15:56:00.003+03:00

Astăzi, acest articol era în New York Times cel mai popular articol trimis altora prin e-mail. În articol este vorba despre formula găsită în SUA de a evalua profesorii (în ciclul primar şi secundar), un mod de calcul care a stărnit nu numai laude, ci şi numeroase critici.

Deci controversa nu vizează oportunitatea evaluării profesorilor, ci modul cum aceasta trebuie să aibă loc.

În SUA modelul ales este unul de tip "valoare adăugată". În urma aplicării acestei formule şi a ranking-urilor făcute, au fost deja concediaţi o serie de profesori. Metoda se aplică în felul următor:

In value-added modeling, researchers use students’ scores on state tests administered at the end of third grade, for instance, to predict how they are likely to score on state tests at the end of fourth grade.

A student whose third-grade scores were higher than 60 percent of peers statewide is predicted to score higher than 60 percent of fourth graders a year later.

If, when actually taking the state tests at the end of fourth grade, the student scores higher than 70 percent of fourth graders, the leap in achievement represents the value the fourth-grade teacher added.

Ca şi în alte chestiuni, o asemenea evaluare a profesorilor ar putea fi o soluţie pentru îmbunătăţirea performanţelor elevilor şi în România. Însă o asemenea evaluare, care se face în funcţie de notele obţinute de elevi, ar fi un demers din start eşuat şi total neproductiv, având în vedere că în România notele nu reflectă fidel performanţa elevului! Cum ar putea atunci reflecta performanţa profesorului? :-)

3 întrebări & 3 răspunsuri

2010-08-30T18:35:00.000+03:00

SPSS sau Stata?
Stata

LaTeX sau MSWord?
LaTeX

PC sau Mac?
PC

Calitatea facultăţii contează

2010-07-27T15:10:00.006+03:00

Un studiu recent de la London School of Economics arată că între calitatea unei facultăţi şi cariera doctoranzilor de la acea facultate există o legătură (foarte) strânsă. Cu alte cuvinte, spune-mi la ce universitate eşti doctorand, ca să-ţi spun ce cariera vei avea :-)

Ca strategie de identificare, autorul articolului foloseşte 2SLS pentru a rezolva problema endogeneităţii unor variabile independente (cum ar fi: calitatea universităţii, numărul de studenţi din facultatea respectivă care îndeplinesc premizele de a urma şi un doctorat la respectiva facultate).
Cu scopul de a izola variaţia exogenă a variabilelor endogene asupra variabilei dependente, autorul a ales drept instrument expulzarea profesorilor de matematică în Germania nazistă. (Studiul vizează doar facultăţile de matematică.)

Rezultatele studiului sunt următoarele:

"Faculty quality is found to have a very sizeable effect on the career of former Ph.D. students. A one standard deviation increase in average faculty quality increases the probability of publishing the dissertation in a top journal by about 13 percentage points.

Furthermore, faculty quality during Ph.D. training is also very important for the long-run career of former students. A one standard deviation increase in faculty quality increases the probability of becoming full professor by about 10 percentage points.

Furthermore, faculty quality has a strong effect on lifetime citations. A one standard deviation increase in faculty quality leads to an increase of lifetime citations by 6.3 and increases the probability of having positive lifetime citations by 16 percentage points. Student-faculty-ratio does not seem to affect Ph.D. student outcomes."

Homo Videns

2010-07-23T11:01:00.004+03:00

Privitul mult la televizor imbecilizează şi afectează în special copiii.

Academia Americană de Pediatrie recomandă pentru copii cel mult 2 ore/zi de uitat la TV.

Un studiu recent arată că depăşirea acestei "norme" creşte probabilitatea ca respectivul copil să aibă probleme cu atenţia şi concentrarea, chiar peste "medie".

"Brain science demonstrates that the brain becomes what the brain does. If we train the brain to require constant stimulation and constant flickering lights, changes in sound and camera angle, or immediate feedback, such as video games can provide, then when the child lands in the classroom where the teacher doesn't have a million-dollar-per-episode budget, it may be hard to get children to sustain their attention."

Personal, am renunţat la televizor (chiar la aparatul în sine) cu ceva ani în urmă, şi asta după ce am citit vreo 2 cărţi pe tema asta, una dintre ele fiind "Homo Videns - Imbecializarea prin televiziune şi post-gândirea", de Giovanni Sartori (profesor de filozofie). Cealaltă carte este scrisă de un preot, Virgil Gheorghiu, şi se numeşte "Efectele televiziunii asupra minţii umane".

E drept, de când am renunţat la TV, petrec mai mult timp la calculator, dar măcar aici îmi permit să-mi aleg ce citesc, cât citesc şi când citesc.

IQ-ul copiilor depinde de IQ-ul mamei

2010-07-23T09:50:00.003+03:00

Un studiu recent arată că inteligenţa copiilor nu depinde de cantitatea de acizi graşi omega 3 din lapte sau din formula, ci de factori de mediu cum ar fi inteligenţa mamei şi stimularea mentală la care copilul este supus:

“Children’s IQ bears no relation to the levels of DHA (an omega 3 fatty acid) they receive as babies. Factors in the home, such as the mother’s intelligence and the quality of mental stimulation the children receive, were the most important influences on their IQ.”

Despre IQ-ului tatălui nu se spune nimic explicit :-), dar cu siguranţă joacă un rol în stimularea mentală a copilului. În plus, femeile tind să-şi aleagă partneri cu un nivel al IQ-ului apropiat de-al lor. Astfel, un copil cu o mamă inteligentă are, cu o probabilitate foarte mare, şi un tată inteligent :-)

Congresul mondial al societăţii de econometrie

2010-07-22T16:25:00.003+03:00

The World Congress of the Econometric Society este cea mai importantă conferinţă în domeniul economiei. Anul acesta va avea loc în august (ultima ediţie avand loc in 2005), la Shanghai, şi este un bun prilej de a mai vedea ce subiecte sunt în trend şi ce se mai cercetează la ora actuală. Pe site-ul conferinţei pot fi citite nu numai abstractele, ci şi articolele întregi.

Mi-a atras atenţia că explicarea diferenţelor între salarii este încă o temă de actualitate, metoda de bază folosită fiind clasica descompunere Blinder-Oaxaca. Articolul respectiv analizează influenţa celor 5 tipuri de personalitate (The Big Five) asupra nivelului salariilor.

În programul conferinţei am găsit şi articolul, pentru care a trebuit să fac un Critical Review la un curs de la Zürich. Articolul analizează importanţa feedback-ului pe care elevii îl primesc la şcoală în ceea ce priveşte performanţa lor faţă de rezultatele celorlalţi (atât per ansamblu cît şi pe diferite discipline). Astfel, dacă elevii primesc regulat informaţii cu privire la poziţia lor în ierarhia clasei/a şcolii, ei devin mai motivaţi şi performanţa lor şcolară se va îmbunătăţi în anul următor (mai exact, s-a observat o creştere cu 5% a notelor în anul următor).

Acest rezultat pare mai puţin relevant pentru sistemul de învăţământ românesc, unde elevii de regulă cunosc ierarhia pe note, dar poate fi util pentru experienţa altor ţări, unde nu se pune accent neapărat pe ierarhia în sine (în articol s-au folosit date din nordul Spaniei).

Un Fair Play de 1 Milion de $

2010-07-19T15:00:00.001+03:00

Grigori Perelman este matematicianul rus care a rezolvat conjectura lui Poincaré, una dintre cele mai renumite probleme în matematică.

După ce în 2006 a refuzat premiul Fields (echivalentul premiului Nobel în matematică), în 2010 Perelman a refuzat un premiu de 1 milion de dolari, oferit de institutul Clay Mathematics din Cambridge/Massachusetts.

Şi-a motivat gestul spunând că i se pare nedrept ca premiul să i se acorde doar lui, având în vedere că o contribuţie importantă la rezolvarea problemei a avut-o şi un alt matematician, Richard Hamilton:

"Perelman told Interfax he considered his contribution to solving the Poincare conjecture no greater than that of Columbia University mathematician Richard Hamilton." Sursa

Orice dicţionar, în care este definită moralitatea, ar trebui să conţină drept exemplu pe Grigori Perelman.

Notele depind (şi) de culoarea pixului

2010-07-01T15:59:00.005+03:00

Acordarea unei note depinde nu numai de grila de evaluare sau de subiectivitatea profesorului, ci şi de...culoarea pixului cu care s-a corectat :-)

Un studiu recent arată că lucrările corectate cu un pix roşu primesc, în medie, note mai mici decât cele corectate cu un pix albastru:

"Because red pens are closely associated with error-marking and poor performance, the use of red pens when correcting student work can activate these concepts. People using red pens to complete a word-stem task completed more words related to errors and poor performance than did people using black pens (Study 1), suggesting relatively greater accessibility of these concepts. Moreover, people using red pens to correct essays marked more errors (Study 2) and awarded lower grades (Study 3) than people using blue pens. Thus, despite teachers’ efforts to free themselves from extraneous inﬂuences when grading, the very act of picking up a red pen can bias their evaluations."

Tragic şi comic la un loc

2010-06-30T16:22:00.003+03:00

De câte ori nu am zâmbit la poze în care o căruţă trăgea o dacie sau o dacie era chiar urcată cu totul într-o căruţă şi la alte asemenea imagini, care de cele mai multe ori sunt trecute la categoria "tipic românesc"...

Citind mai demult un editorial superb al lui Exarhu, mi-am amintit de Octavian Paler, care, în cartea Calomnii mitologice, scria că, noi românii "putem să amenajăm un talcioc pe orice Golgotă" datorită "specialităţii noastre de a transforma orice în fleac".

Putem spune că avem chiar şi un brand pentru asta, şi anume "băşcălia la români". Ea "ne-a ajutat (şi ne ajută) să ne defulăm" şi ne ajută, totodată, "să ne distrăm pe seama oricărei umilinţe", spunea Octavian Paler.

Una e să faci haz de necaz, şi alta e să faci băşcălie. Băşcălia e arma celor care, lipsindu-le înţelepciunea, îşi maschează astfel neputinţa de a lua lucrurile în serios. Iar această neputinţă este strâns legată de lipsa educaţiei.

Tot Paler îl citează pe diplomatul francez, Paul Morand, care a spus:

"România e un pământ tragic unde totul se sfârşeşte în comic."

Stângacii şi dreptacii câşigă diferit

2010-06-30T15:42:00.001+03:00

Conform unui studiu, bărbaţii stângaci câştigă în medie cu 5% mai mult decât cei dreptaci, procentul fiind mai mare pentru cei ce desfăşoară activităţi intelectuale şi cărora deci nu li se cere la locul de muncă o anumită îndemânare a mâinilor.

În schimb, femeile stângace câştigă mai puţin decât cele dreptace.

Cauzele acestor rezultate pot fi găsite în cercetările privind morfologia creierului şi a dezvoltării neuronale.

De ce m-am întors în România

2010-06-14T15:23:00.006+03:00

Ieri a avut loc lansarea cărţii "De ce m-am întors în România" - volum coordonat de Sandra Pralong.

Mâine - poimâine volumul va apărea şi în librării.

De abia aştept să citesc cartea, convinsă fiind că voi regăsi în ea şi gânduri de-ale mele.

Dacă unii s-au întors, eu parcă sunt într-o perpetuă întoarcere. Mă simt ca într-un Present Perfect englezesc: m-am întors în România cândva, la un moment din trecut, dar continui să mă întorc şi azi. Sunt (de tot) în România, dar parcă nu am revenit definitiv.

Până voi citi cartea, în care sper să găsesc şi răspunsul meu, postez aici răspunsul dat de Andrei Pleşu la întrebarea "Dar de ce unii se întorc?"

Se gândesc, probabil, că România este şi ţara lor. În România sunt foarte multe de făcut. Îmi aduc aminte că Noica ne spunea mereu asta, înainte de ’89: „Partea frumoasă cu România este că, aici, totul e încă de făcut“ E de făcut ceva, în toate domeniile. Sunt tineri care spun: „Mergem în România şi facem treabă!“ Dar, odată întorşi, află că la universităţi există catedre care funcţionează etanş, în care nu sunt acceptaţi decât tineri care clonează, servil, profesorii „tradiţionali“. Urmează o mare dezamăgire.

Din punctul meu de vedere nu cei care pleacă şi rămân în străinătate reprezintă „fuga creierelor“, ci cei care se întorc şi sunt nefolosiţi. Asta e ceva criminal.

Ps: Am aflat de carte în aceeaşi zi când soţul meu tocmai mă întrebase: Ce-ar fi să plecăm de tot? ...

Un necaz nu vine niciodată singur

2010-06-14T10:25:00.004+03:00

O arată şi un studiu recent din pediatrie: dacă un copil se loveşte, probabilitatea ca un alt membru al familiei (în special fraţi, surori) să se lovească, în următoarele trei luni, este mai mare, cele două "evenimente" neavând nicio legătură:

if a child was injured seriously enough to be hospitalized, all the children in that family were at higher risk of injury for the next three months. After three months, the families’ risk returned to normal.

Unde-s doi, valoarea creşte, dar răsplata se înjumătăţeşte!

2010-05-30T21:05:00.004+03:00

Luna aceasta a apărut un articol interesant despre schimbările din cercetare şi implicaţiile asupra politicilor din cadrul ştiinţei.

În ultimii 10-15 ani se remarcă în lumea ştiinţifică o creştere semnificativă a muncii în echipă. Numărul articolelor cu mai mulţi autori (în general, 2 în ştiinţele sociale) este din ce în ce mai mare, atât în ştiinţele inginereşti, cât şi în cele sociale. Graficul de mai jos arată acest lucru.

Însă ce este şi mai interesant, este faptul că articolele scrise în echipă sunt chiar mai valoroase decât cele care au autor individual.

Autorul paper-ului citat mai sus analizează toate articolele indexate ISI din perioada 1995-2005 şi ajunge la concluzia că munca în echipă a devenit mult mai importantă. Articolele scrise în echipă au un factor de impact mult mai mare decât cele scrise individual.

Aşa cum se vede în tabelul de mai sus, numărul citărilor lucrărilor scrise în echipă este aproape de 3 ori mai mare decât cel al lucrărilor cu autori unici.

Ce implicaţii are acest fapt asupra politicilor din educaţie, cercetare, ştiinţă?

Este necesară o schimbare a sistemului de evaluare. Evaluarea unui cercetător trebuie să vizeze ideea, impactul pe care munca sa l-a avut, indiferent dacă el a lucrat în echipă sau nu. Dacă un cercetător a lucrat în tandem, nu înseamnă neapărat că a muncit de două ori mai puţin decât dacă ar fi lucrat solo. Dimpotrivă! Iar răsplătirea lui trebuie făcută în raport cu impactul muncii sale, nu în funcţie de numărul membrilor echipei.

Pentru alte implicaţii, vezi articolul citat.

Ps 1:

Chiar şi în cadrul Şcolii Doctorale, evaluarea unui doctorand pe un articol publicat vizează în primul rând numărul de autori al acelui articol. Numărul de credite este împărţit la numărul de autori, fără a se ţine seama de valoarea articolului în sine. Cu alte cuvinte, eşti "pedepsit" că ai lucrat în echipă şi ai produs ceva bun, când puteai lucra foarte bine individual fără să fi adus poate nimic nou "pe piaţa" ideilor.

Ps 2: În România, dacă s-ar simula graficele şi rapoartele de mai sus, cu siguranţă ar reieşi că un articol, cu cât are mai mulţi autori, cu atât e mai slab :-) De cele mai multe ori (deci fără a generaliza), rezultatele obţinute într-o lucrare nu "justifică" numărul mare de autori (3, 4 sau chiar 5), creând situaţii de multe ori hilare:-)

Acest lucru se întâmplă şi se va tot întâmpla atâta timp cât nu calitatea contează, ci cantitatea.

Care pescar este mai bun: cel care a reuşit să pescuiască 5 peşti mici şi prăpădiţi, sau cel care a pescuit un singur peşte, dar mare şi greu?

(Ps 3: întrebare retorică)

Cum să citeşti?

2010-05-30T14:39:00.000+03:00

Am citit o postare interesantă despre cum să citeşti ca să fii productiv. Nu este vorba despre o "reţetă", ci despre o constatare.

În unele cazuri, citeşti, căutând idei - acesta este modul căutare (search).

În alte cazuri, ai deja ideea, ştii ce să cauţi şi citeşti pentru pentru a găsi detalii, informaţii mai amănunţite - acesta este modul urmărire (chase).

În modul urmărire eşti mult mai productiv intelectual decât în modul căutare.

if you read to be intellectually productive, rather than just to fill your time, consider reading while chasing something, anything. Sursa

Având deja ideea, eşti mult mai focusat în activitatea de căutare, eşti mult mai critic, iar stocarea informaţiilor în modul chase este mult mai eficientă decât în modul search.

Spre deosebire de modul search, în modul chase deja stii ce este relevant pentru tema ta şi ce nu. Din acest motiv, eşti mult mai activ mental în modul chase decât ai fi în modul search.

O analogie se poate face cu vizita într-un muzeu. Aici sunt câteva tips despre cum ar trebui să fie o vizită la muzeu :-) Primul sfat sună aşa:

In every room ask yourself which picture you would take home (if you could take just one) and why. This forces you to keep thinking critically about what you are seeing.

La fel e şi cu cititul. Citeşte, ştiind deja ce vrei să găseşti...dacă vrei să fii şi productiv.

Poţi fi "specialist" în toate dacă vrei

2010-05-19T17:34:00.003+03:00

...şi ai tupeu.

Parafrazându-l pe Andrei Pleşu, nu contează dacă eşti cu adevărat specialist în ceva sau nu, e suficient (pentru unii) actul declarativ cum că ai fi specialist.

Mai nou, remarc un nou trend de mascare a amatorismului (incompetenţei) într-un domeniu. Când vine vorba de scris articole şi vrei să impresionezi (şi atât), fără însă a stăpâni subiectul respectiv până la nivelul de a scrie şi paper-uri ştiinţifice despre asta, te apuci să faci literature review. E la îndemâna oricui. Cauţi articole după conceptul cheie şi citezi.

Cu puţin interes (şi tupeu) aş putea încropi un articol (un literature review, bineînţeles) despre.....să zicem...metode de preparare a hidroxiapatitei. Eu cred ca m-as descurca. Că doar nu o să-mi ceară nimeni să explic nu ştiu ce reacţii chimice complicate....articolul şi-a propus doar un literature review....şi atât. Pot să scriu însă la "Concluzii" că cercetarea viitoare vizează şi aplicaţii concrete ale metodei bla bla :-), în ideea că până atunci învăţ şi metoda :-)

Nu vreau să dezapreciez articolele cu literature review-uri. Dar am pretenţia ca acestea să fie făcute de cunoscători (profesionişti) în ale domeniului respectiv, nu de amatori, care doar au auzit "despre" şi li s-a părut că "dă bine" să scrii despre asta.

Citate "asortate"

2010-05-19T10:12:00.002+03:00

Andrei Pleşu:

"Daca ma intrebati ce ne poate impune pe piata internationala de-acum si de maine, nu pot raspunde decat cu o platitudine: ne vom impune numai prin calitatea noastra umana si prin performanta noastra profesionala. Nu trebuie decat sa fim foarte buni! Nu sa spunem ca suntem foarte buni. Asta nu convinge pe nimeni. Dar daca vom ilustra exigenta lucrului bine facut, zvonul inzestrarilor noastre va ajunge la urechile tuturor. "

Tinerilor de-acum le-as recomanda, legat de asta, o mai mare atentie la timpul lor liber, un mai mare respect pentru inactivitatea recuperatoare. Nu am niciodata incredere in oamenii mereu „ocupati”, in atletii muncii, ai telefonului mobil, ai „activismului” de firma, mereu in criza de timp. Ii percep ca pe niste spectre, ca pe niste rebuturi de umanitate.

Nu trebuie sa ne comportam insa ca si cum intolerabilul n-ar exista. A nu te impotrivi cand cineva pretinde ca doi si cu doi fac cinci nu e toleranta: e ori indiferenta, ori moliciune mentala si sufleteasca. Nu poti fi tolerant cu eroarea vadita, cu proasta crestere, cu neobrazarea, cu furtisagul. Poti, eventual, sa ierti (cu preconditia greselii recunoscute si regretate).

Sigur ca tot omul vrea o forma sau alta de succes. Dar succesul, ca si iubirea, ca si fericirea, nu se obtin prin atac frontal, prin instituirea lor ca tinte autonome. Si a fi hamesit de succes, cu orice pret si in orice conditii, e o cale sigura de a-l rata. Succesul vine, de regula, ca efect colateral al unei angajari depline in spatiul pasiunii tale profesionale sau existentiale. Faci cu daruire ceea ce ai de facut si succesul vine ca un dar suplimentar, ca un bonus. Sau nu vine. Dar daca ai sentimentul si satisfactia de a-ti fi urmat calea, corolarul „succesului” devine secundar.

Sunt pentru o reconsolidare a disciplinelor gimnaziale clasice si, in general, pentru o reforma solida a liceului. Un liceu bun te invata, cum zice Mitroff, sa citesti, sa studiezi aplicat, sa gandesti. Orice specializare ulterioara trebuie sa se aseze pe o viguroasa structura gimnaziala, carenta grav, la ora actuala, in Romania.

Lucian Boia:

... ne-ar placea sa primim o infuzie nemteasca tocmai pentru ca suntem constienti ca tocmai asta ne lipseste, ce au nemtii intr-un grad destul de inalt, adica disciplina, organizare, asta lipseste in cazul romanilor.

Eu n-am nici entuziasme fata de Romania de astazi, dar n-am nici o reactie de respingere. Asta tine si de firea omului si de psihologia fiecaruia. Pe mine nu ma deranjeaza ca traiesc in Romania, nici nu ma umple de satisfactie. “Traim in Romania” – asta e o vorba mare! Fiecare dintre noi traim acasa in primul rand, traim intr-un cerc de prieteni, de cunostinte, si apoi e si cercul cel mare ca traim in Romania. Cred ca marile satisfactii sau insatisfactii le are fiecare din cercul mai ingust in care traieste. Eu ma simt bine la mine acasa, printre lucrurile si cartile mele si ma simt normal in viata sociala pe care o duc in Romania.

Ce te inspiră întotdeauna

2010-05-16T18:52:00.011+03:00

... sunt oamenii înţelepţi.

Cei de la TED au (re)făcut public un speech din 1972 ţinut, în Toronto, de Viktor Frankl (supravieţuitor al Holocaustului şi al cărui carte, "Man's Search for Meaning", este într-un top al cărţilor, considerate ar fi influenţat America).

Filmul face parte, fără doar şi poate, din categoria must seen.

Parafrazându-l pe Goethe (şi pe instructorul lui de pilotaj :-) ), Frankl trasmite un mesaj, pe cât de simplu, pe atât de profund:

If we take Man as he his, we make him worse, but if we take man as he should be, we make him capable of becoming what he can be. (Goethe)

Dacă n-aş fi trăit acest lucru pe propria piele, aş fi spus că sunt doar nişte vorbe frumoase.

Datorez mult unor persoane, în special acelora, care într-o anumită etapă a vieţii mele, m-au creditat cu mai mult decât ştiam eu că merit. În felul acesta, m-au ajutat să-mi dovedesc mie că pot fi capabilă să fiu altfel.

Şi ce apreciez eu cel mai mult la aceşti oameni este faptul, nu numai că nu mi-au spus, dar nu au lăsat niciodată să se înţeleagă că m-ar fi creditat vreodată.

Coincidenţă sau nu, cei de care am menţionat mai sus sunt toţi din ţara lui Goethe :-)

Link-uri cu sfaturi academice

2010-05-12T19:37:00.001+03:00

Pentru studenţi: aici şi aici
Pentru doctoranzi: aici şi aici.

A scrie pentru a impresiona şi nu pentru a informa

2010-05-11T17:07:00.003+03:00

Citind confesiunile unui economist, mi-a plăcut următoarea idee:

"[...] if you are confident in your research you will write to include, not exclude. You will write to inform, not impress".

Câtă dreptate! Asta a fost şi convingerea mea după lectura mai multor articole, în general din mediul academic românesc. Lecturezi un text ştiinţific (!), ca apoi să te întrebi: Ok, and what's the point?

În astfel de articole, ideile sunt de-a valma, fără un fir logic şi fără o minimă coerenţă. Simţi de la primele paragrafe, că autorul se vrea citit, şi doar atât, fără a vrea să şi informeze.

Încă din primii ani de facultate, mă întrebam cum de manualele autorilor români (fără a generaliza) sunt parcă într-o nebuloasă scrise, în timp ce manualele apărute în spaţiul anglo-saxon (de exemplu) sunt atât de clare şi logic structurate. Învăţai mult mai multe şi mai cu drag dintr-un manual scris într-o limbă străină, decât dintr-o carte scrisă în română (adică pe limba ta). Şi asta pentru că doar răsfoind cartea străină, realizai că autorul chiar vrea să informeze prin ceea ce scrie.

Citatul de mai sus explică "fenomenul" (uşor de intuit, de altfel): nebuloasa din cărţile româneşti era creată de însăşi lipsa încrederii autorului în propria cercetare (în propria muncă).

Concluzia: try to inform, not to impress!

Oameni faini

2010-05-10T23:44:00.002+03:00

E fain să întâlneşti oameni faini. Cum sunt cei, pe care i-am cunoscut la Uni Zürich, colegi şi profesori.

Es war eine schöne Zeit!

Poza este de la ultimul curs, ţinut de Prof. Paul Ryan.

Esther Duflo la TED

2010-05-09T11:59:00.013+03:00

Esther Duflo vorbeşte despre elaborarea diferitelor programe, care, o dată implementate, ar determina reducerea sărăciei, creşterea nivelului de trai, al educaţiei etc. Pentru a evalua eficacitatea acestor programe în vederea alegerii celui mai bun, Duflo utilizează metode experimentale. Cele mai populare experimente sunt aşa-numitele "randomized trials", în care subiecţii sunt împărţiţi aleatoriu (random) în grupuri de control şi grupuri de tratament (asemenea experimentelor clinice). Grupul de tratament este cel care primeşte "tratamentul" (căruia i se aplică programul), iar la final, rezultatele sunt comparate cu cele ale grupului de control. Esenţial în cadrul acestor experimente este ca împărţirea pe grupuri a indivizilor să se facă în mod aleatoriu, astfel încât orice diferenţă constatată după aplicarea programului (a tratamentului) să fie atribuită doar tratamentului şi nu altor caracteristici ale indivizilor.

În ultimii ani, s-a constatat un "boom" în utilizarea acestor metode în lucrările ştiinţifice. Inclusiv în educaţie, ele sunt privite ca indispensabile. Cu ajutorul lor şi a calcului econometric, se pot stabili între fenomene nu numai simple corelaţii, ci chiar relaţii de cauzalitate - scopul multor demersuri ştiinţifice.

Cursuri care îţi schimbă cursul

2010-04-27T11:25:00.105+03:00

Ca student, există cursuri care îţi schimbă viaţa sau cel puţin percepţia despre cum avea să arate drumul tău în viaţă. Pe acei profi nu-i uiţi niciodată. Ei devin mentorii tăi, care te vor însoţi tot timpul în odisee.

Nu pot să uit cursul, după care am ştiut exact ce vreau să fac mai departe. Simţi că acel moment are o încărcătură specială. Nu pot să uit apoi prima întâlnire cu mentorul meu, când am fost să-l rog să fie îndrumătorul lucrării mele de diplomă. Eu eram pentru el unul dintre studenţi, el era pentru mine cel mai dintre profesori :-)

Prima întrebare a lui a fost ce vreau să fac eu în viaţă. Nu mai ştiu ce am răspuns sau cum am formulat exact răspunsul, dar ştiu că atunci eram extrem de fericită că mi-a pus această întrebare...Pentru că ştiam răspunsul ... datorită lui.

În unul din cursuri, ne-a spus aşa într-o paranteză, că în viaţă trei lucruri sunt importante: muzica, muntele şi matematica. Celor trei M, mai adaug eu unul: Mentorul.

--------------------------------------------------------------------------

Pe lângă mentori, mai există acei oameni mari din domeniul tău, pe care ai vrea să-i întâlneşti sau la care ai vrea să mergi măcar la un singur curs de-a lor. În domeniu meu, Ludger Woessmann e unul dintre ei. Pentru el s-a înfiinţat în Germania, pentru prima dată, catedra de economie a educaţiei. Bineînţeles că mă uitam pe site-ul lui, să văd ce-a mai publicat sau ce cursuri ţine. Din păcate, accesul la materialele de la curs era parolat.

Anul trecut însă am avut şansa să fac un curs cu el. Eram aşa de entuziasmată când am auzit că în cadrul acelui program va preda şi el! După curs, mulţi m-au întrebat cum a fost cursul cu Woessmann, cum predă, ce impresie a lăsat...

Ieri am primit şi nota de la cursul lui: magna cum laude. E cea mai valoroasă notă, pe care am primit-o vreodată. Nota aceasta i-o datorez, bineînţeles, şi Mentorului meu.

De ce LaTeX?

2010-04-25T16:52:00.005+03:00

LaTeX este un sistem de redactare a documentelor ştiinţifice.

De ce LaTeX?

Documentele redactate în LaTeX arată mult mai bine decât cele în MS Word
La finalizarea documentului nu mai există problema formatării
Este ideal pentru redactarea lucrărilor empirice (unde apar tabele cu date, formule matematice etc.)
Bibliografia, oricât de mare ar fi ea, este uşor de administrat
Este greu de învăţat (uşor enervant chiar), dar odată învăţat LaTeX eşti fan LaTeX forever, încât nici nu vrei să mai "auzi" de MS Word :-)
Este un program free
Există coduri în diferite programe statistice (cum ar fi Stata), care te ajută să exporţi output-urile direct în LaTeX
Adio PowerPoint, căci îţi poţi face slide-urile în LaTeX
şi nu în ultimul rând, pentru că "having your papers in LaTeX-look is a signal that you're part of the academic community" :-) (Sursa)

Banca Mondială oferă acces liber la date

2010-04-24T10:55:00.003+03:00

April 20, 2010—The World Bank Group said today it will offer free access to more than 2,000 financial, business, health, economic and human development statistics that had mostly been available only to paying subscribers.

http://data.worldbank.org/

Esther Duflo

2010-04-24T01:07:00.005+03:00

"I wanted to be useful and save the world"

Esther Duflo - 37 ani, profesor de economie la MIT

În 2003 a primit din partea American Economic Association premiul Elaine Bennet în cercetare, acordat femeilor din domeniul economic, sub 40 de ani, pentru contribuţiile deosebite aduse acestui domeniu.

În 2005, a primit premiul pentru cel mai bun tânăr economist francez.

În 2008, revista americană Foreign Policy a numit-o printre primii 100 de intelectuali din lume.

Tot în 2008, The Economist a inclus-o în top 8 al celor mai buni tineri economişti.

În 2009 a fost numită MacArthur Fellow (numit şi premiul Genius).

Astăzi am citit că a primit premiul John Bates Clark acordat

"to that American economist under the age of forty who is adjudged to have made a significant contribution to economic thought and knowledge."

Mulţi dintre cei care au câştigat acest premiu în trecut (Paul Krugman, Gary Becker, Joseph Stiglitz) au obţinut ulterior şi Premiul Nobel.

Click aici pentru a citi cel mai citat articol al ei.

Legea educatiei - cateva comentarii (I)

2010-04-22T16:32:00.006+03:00

Noul proiect al legii educatiei a starnit nenumarate discutii si dezbateri. Nu le-am urmarit prea indeaproape, ci doar m-a interesat sa aflu pe ce baza autorii proiectului isi fundamenteaza decizia de a schimba una, alta in legislatia curenta privind educatia. M-a surprins (sau poate ca nu) ca nu am intalnit citat niciun studiu (stiintific), in baza caruia sa se argumenteze de ce, de exemplu, este mai bine ca angajarea personalului didactic (in invatamantul preuniversitar) sa se faca la nivel de unitate scolara, cu alte cuvinte, de ce e mai bine ca scoala sa obtina autonomie in ceea ce priveste angajarea de personal.

Noul proiect al legii educatiei prevede deci urmatoarele:

"Art. 76 (1) În învatamântul preuniversitar public, privat si confesional, posturile se ocupa prin concurs organizat la nivelul unitatii de învatamânt cu personalitate juridica, conform unei metodologii-cadru elaborate de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului".

Banuiesc ca s-a propus acest lucru in vederea imbunatarii performantelor scolare ale elevilor, nu?

Din fericire, exista cateva studii stiintifice care analizeaza acest aspect, dar din pacate ele nu sunt cautate sau luate in seama de cei care ar trebui s-o faca si anume de autorii si decidentii in politici educationale, sociale etc..

Dintre cei care s-au ocupat intens cu cercetarea acestor aspecte este Ludger Wößmann, unul dintre cei mai renumiti economisti din domeniul educatiei (si pe care am avut ocazia sa-l am profesor la un curs :-) ).

In unul din studii, Wößmann arata in ce fel astfel de masuri institutionale, cum ar fi autonomia, influenteaza performanta scolara a elevilor. Pe baza datelor PISA 2003, el analizeaza diferite forme ale autonomiei: autonomia unitatii de invatamant de a-si stabili singura bugetul, autonomia in angajarea de personal si in stabilirea salariilor de inceput de cariera, autonomie privind alcatuirea curriculei de invatamant etc..

In general, cu cat gradul de autonomie este mai mare, cu atat elevii performeaza mai bine in respectivele scoli:

"On average, students in schools that have autonomy in hiring decisions outperform students in schools without staffing autonomy".

Analizand fiecare forma pe care autonomia unei unitati de invatamant o poate avea, Wößmann ajunge la urmatoarea concluzie in ceea ce priveste autonomia in angajarea de personal didactic:

"Schools that can hire their own teachers perform significantly better than schools without autonomy in hiring teachers".

Pana aici toate bune si frumoase, daca alaturam rezultatele stiintifice cu noile prevederi ale legii educatiei nationale.

Dar influenta autonomiei asupra performantelor scolare nu poate fi analizata fara a tine seama si de alte aspecte institutionale sau care tin de sistemul educational. Astfel, in studiul mentionat mai sus, se arata ca autonomia unei scoli este strans corelata cu diferite forme de evaluare a respectivei scoli. O posibila evaluare a unei scoli se poate realiza prin compararea rezultatelor ei la examenele nationale (organizate la nivel central) cu rezultatele obtinute de alte scoli.
Astfel, s-a analizat influenta autonomiei unitatii de invatamant asupra rezultatelor scolare, comparand sisteme de invatamant unde exista (sau nu) examene de absolvire organizate la nivel central (cum ar fi bacalaureatul, examenul de capacitate).

Rezultatul este unul suprinzator:

"In countries without external exit exams, students in schools with hiring autonomy perform better than students in schools without hiring autonomy. In countries with external exit exams, the opposite is true".

Cu alte cuvinte, acolo unde exista examene de absolvire organizate la nivel central, elevii care invata in scoli cu autonomie in angajarea de personal didactic au rezultate mai slabe decat elevii din acele scoli, care nu se bucura de aceasta forma de autonomie.

Daca ne-am baza pe acest studiu, am putea spune ca noua prevedere a legii educatiei, privind organizarea concursurilor de angajare la nivel de unitate, este una neinspirata, efectul fiind (cel putin conform studiilor in domeniu) scaderea performantei elevilor.

Programul "Euro 200" si rezultatele scolare

2010-04-20T09:23:00.008+03:00

Citeam cu cateva saptamani in urma ca programul "Euro 200" va continua si in 2010. Ar fi al 6-lea an cand guvernul acorda un ajutor de 200 euro elevilor care provin din familii cu venituri reduse in vederea achizitionarii unui calculator.

Faptul ca acest program are deja "vechime", ma face sa cred ca a avut loc o evaluare de program si s-a ajuns la concluzia ca obiectivul a fost atins, si anume imbunatatirea rezultatelor scolare ale elevilor proveniti din familii cu venituri reduse.

Un studiu recent, realizat de Ofer Malamud si Cristian Pop-Eleches, arata insa contrariul. Pe baza unui esantion format din 6418 familii din cateva judete ale Romaniei, autorii examineaza impactul programului "Euro 200" asupra dezvoltarii capitalului uman al copiilor care au beneficiat de acest ajutor si ajung la urmatorul rezultat:

"We find that children in household who won a voucher had significantly lower school grades in Math, English and Romanian, with most estimates clustered around an efect size of 1/3 of a standard deviation.
On the other hand, we estimate that children in household who won a voucher had significantly higher scores in a test of computer skills and in self-reported measures of computer fluency."

Astfel, singurul castig al acestui program este imbunatatirea abilitatilor elevilor in utilizarea calculatorului, dar cu pretul unor rezultate mai slabe la matematica, romana si engleza.

Una din cauze, si cea mai importanta, este aceea ca foarte putini din elevii respectivi aveau instalat pe calculator software educational, si ca majoritatea au utilizat calculatoarele pentru jocuri si alte activitati similare. Cand acest lucru este dublat si de un dezinteres din partea parintilor in ceea ce priveste calitatea si cantitatea timpului petrecut de copil in fata calculatorului, obtinerea de rezultate (mai) slabe la invatatura este cu atat mai sigura.

Cu alte cuvinte, programul "Euro 200" este unul ineficient, efectele negative (inrautatirea situatiei scolare la romana, matematica si engleza) sunt mult mai pregnante decat efectele pozitive (imbunatatirea abilitatilor in utilizarea calculatorului), iar banii cheltuiti cu acest program (vreo 5 milioane de euro) ar putea fi investiti "in alta parte", de exemplu in educatia prescolara - definitorie pentru formarea abilitatilor noncognitive ale copilului si care sunt esentiale in formarea abilitatilor cognitive (cum ar fi, de exemplu, utilizarea calculatorului).

Materialism vs. fericire

2010-04-18T20:10:00.007+03:00

Banii nu aduc fericirea - o confirma si un recent studiu de la Universitatea Colorado.

Pentru o viata fericita mult mai importante sunt experientele de viata (calatoriile, mersul la spectacole etc.) precum si relatiile sociale de calitate:

"We have found that material possessions don't provide as much enduring happiness as the pursuit of life experiences" - Van Boven

Mai mult, cei care isi gasesc fericirea in achizitii materiale sunt si mai putin placuti de catre cei din jur, ceea ce afecteaza interrelationarile sociale cu ceilalti si implicit starea de bine si fericire:

"The mistake we can sometimes make is believing that pursuing material possessions will gain us status and admiration while also improving our social relationships," Van Boven said. "In fact, it seems to have exactly the opposite effect. This is really problematic because we know that having quality social relationships is one of the best predictors of happiness, health and well-being".

Astfel, conform studiului, pentru o viata fericita, acumularea de experiente este mult mai pretioasa decat acumularea de bunuri.

Sfaturi pentru doctoranzi (economisti)

2010-04-18T19:18:00.005+03:00

Don Davis - How to find "the right topic"

Michael Kremer - How to write a paper

Kwan Choi - How to publish in top journals

Daniel Hamermesh - How to submit a paper

Hal Varian - How to Build an Economic Model in Your Spare Time

Just Two Words: Statistics and Econometrics

2010-04-15T16:12:00.008+03:00

Hal Varian, economistul sef de la Google si profesor la Berkeley, Universitatea California:

"I keep saying the sexy job in the next ten years will be statisticians. People think I’m joking, but who would’ve guessed that computer engineers would’ve been the sexy job of the 1990s?"

In ziua de azi totul genereaza date. Chiar si aceasta postare este o sursa de date. Orice click face parte dintr-un perpetual data generating process . In plus, pe langa date, exista calculatoare cu putere mare, care pot procesa aceste informatii. Singura problema ramane factorul uman prin lipsa sau numarul mic al celor care stiu sa utilizeze, sa analizeze si sa interpreteze datele:

"But the big problem is going to be the ability of humans to use, analyze and make sense of the data", said Erik Brynjolfsson, an economist and director of the Massachusetts Institute of Technology’s Center for Digital Business. Sursa

Tot Hal Varian spune:

"The people working for me are generally econometricians—sort of a cross between statisticians and economists." Sursa

Cu alte cuvinte, parafrazand titlul din NYTimes:

"For Today's Graduate, Just Two Words: Statistics and Econometrics".

Calitatea educatiei tertiare in Europa- studiu comparativ

2010-03-22T00:18:00.039+02:00

Anul trecut Comisia Europeana a publicat un studiu comparativ privind eficienta si calitatea educatiei tertiare in tarile Uniunii Europene. Doua mari dimensiuni ale educatiei tertiare au fost vizate in calculul de eficienta efectuat: activitatea didactica si cercetarea. Toti indicatorii au fost calculati pentru anul 2005.

Drept indicator pentru eficienta activitatii didactice a fost folosit numarul de absolventi (atat raportat la numarul total de studenti inscrisi, cat si raportat la dimensiunea personalului academic). Iar calitatea activitatii didactice a fost masurata pe baza ranking-urilor internationale ale universitatilor (THES-QS-World University Rankings).
Eficienta in cercetare este data de numarul publicatiilor ISI, iar calitatea cercetarii este apreciata din prisma numarului de citari ale publicatiilor respective.

Toate clasamentele facute in baza acestor indicatori plaseaza Romania pe locurile codase, avand performante scazute chiar si fata de celelalte tari din Europa de Est. In ceea ce priveste numarul publicatiilor ISI (raportat la numarul de locuitori), Romania ocupa ultimul loc: In mod firesc, si in clasamentul privind media citarilor publicatiilor autorilor romani, Romania ocupa ultimul loc: Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului este aceea ca eficienta si calitatea educatiei tertiare depind intr-o mare masura de eficienta si calitatea educatiei secundare. Nu poti obtine performanta in universitati, daca performanta la nivelului educatiei secundare este scazuta.

Daca la nivel de universitati, acest studiu este primul care isi propune sa cuantifice eficienta si calitatea mediului academic, la nivelul ciclului secundar, din 2000, exista studiile PISA, care evalueaza la fiecare 3 ani performantele elevilor de 15 ani in trei domenii: lectura, matematica si stiinte naturale.

Clasamentul din 2000 arata in felul urmator: Acest grafic reflecta asadar performanta medie a generatiei de elevi care a participat in 2000 la studiul PISA si care in 2005 (anul pentru care s-au calculat ceilalti indicatori) urma deci studiile universitare. Se constata astfel, ca performanta de la nivel universitar reflecta foarte fidel performanta de la nivel secundar. Odata atins un anumit nivel al educatiei la varsta de 15 ani, acesta nu mai poate fi "corectat" sau depasit in timpul facultatii. Functia de productie a educatiei tertiare cuprinde aceleasi input-uri ca ale educatiei secundare, fara a mai putea interveni asupra lor.

Cu ajutorul indicatorilor de eficienta si calitate, autorii studiului au alcatuit pe tari modele ale activitatii didactice si ale cercetarii. Din graficul de mai jos se poate vedea ca Marea Britanie are cel mai eficient model, atat in ceea ce priveste cercetarea cat si activitatea didactica.

Privind repartitia tarilor, se poate concluziona ca cercetarea nu este strans corelata cu activitatea didactica. Exista tari cu un domeniu al cercetarii foarte eficient si bun calitativ (Austria, Suedia), dar cu un coeficient al activitatii didactice foarte scazut.

In ceea ce priveste tarile din Europa de Est, acestea inregistreaza valori mai mari in sfera activitatii didactice decat in cercetare. Avand in vedere ca in calculul coeficientului privind predarea intra si numarul de absolventi, consider ca valorile acestui coeficient, mai ales pentru tarile din Europa de Est, trebuie privite cu precautie.