Postarea aceasta din start va avea un cusur pentru ca e scrisa patimas si sub presiunea timpului (avand altele de facut).
Nu-mi place sa ma leg de forma, intotdeauna ignorand-o si interesandu-ma fondul, dar mi-am dat seama ca exista forme…si forme si ca nu le poti ignora pe toate. Si ca de multe ori, unde nu e forma, nu e nici fond.
Ca si in preuniversitar, unde de la an, la an, notele din cataloage au fost din ce in ce mai mari, (fenomen insotit de frauda si coruptie la examenele finale), asa si in mediul universitar se remarca o inflatie de publicatii, care mai de care mai «cotate«, tinta fiind B+ sau A. Asa cum te-ai fi asteptat ca notele mari din timpul liceului sa se reflecte si la bac, la fel si in cercetare, uitandu-te pe statistici, cifre, ai putea afirma ca cercetarea romanesca a cunoscut in ultimii ani un adevarat boom creativ.
Ei, de unde….
De fapt, mai mult se publica, decat se cerceteaza, cand normalul ar fi ca doar o parte din ce cercetezi sa fie publicabil. Nu, la noi, totul e publicabil. Totul. Chiar si ceea ce nu a fost cercetat inainte. Conditia e sa ai vreo 5-6 pagini scrise, ca sunt destule publicatii dornice sa-ti «vanda « marfa, fie ea din start rebut. Si uite asa, scriind execrabil (gramatical vorbind, lasand la o parte alte aspecte mult mai importante), publici pe banda rulanta, iti faci stocul de «be plusuri « si de «bedeiuri «, iar la un eventual concurs sau la promovare….esti tare. Cel putin la forma, scriptic vorbind. Cand de fapt fondul este catastrofal : publicatii, care nu numai ca nu respecta niste reguli elementare de publicare, ele nici nu aduc «pe piata « vreun rezultat nou, vreo idee noua.
Dar cum sa te intereseze ideea unui articol, cand doar citind abstractul, te «lovesc « intai niste greseli uriase de limba (engleza, in acest caz, sau , ma rog, o rom-engleza), de te paleste rasul….Cum poti trimite articole spre publicare, fara sa le fi trimis initial la un corector, sau la un traducator autorizat («autorizat «, nu in sensul ca are stampila, ci in sensul ca iti ofera cat de cat o garantie ca d.p.d.v lingvistic traduce corect) ? Cum de revista respectiva (pe a carui site exista lista luuunga cu baze de date unde este inclusa) publica….orice ??? Publicatii fara o forma macar, ce sa mai vorbim de fond !
Procesul de peer review este extraordinar, dar lipseste cu desavarsire ! Dar pe coperta revistei apare negresit sirul luuung de referenti stiintifici (conditia de «forma « fiind astfel indeplinita).
Aceeasi publicatie, cotata « bine«, B+ sa zicem, contine articole foarte diferite ca valoare. In loc ca valoarea articolelor sa fie eterogena in cadrul aceleeasi publicatii, in fapt se publica intr-un talmes balmes total, adica orice care a fost primit spre publicare. (Daca nu ar fi asa, cum se explica ca, in final, lucrarile publicate sunt atat de slabe ?) Astfel, o lucrare «muncita « sta alaturi de una, care e neinteligibila, nu atat din cauza continutului (fondului), ci intai de toate d.p.d.v. al limbajului (al formei) !
Si, astfel, cum sa-ti mai doresti sau sa ai pretentia ca cineva «din afara «, de la o universitate din strainatate, sa publice in Romania ?!? Ar fi dispus cineva, ca dupa o perioada de cercetare (adevarata) de cateva luni (sau ani) sa-si vanda munca pe nimic ? De fapt, nu numai ca acest lucru nu i-ar aduce vreun beneficiu, dar chiar i-ar dauna (profesional) ! Dar, dupa cum se vede, ce unora le dauneaza, pe altii ii promoveaza !!!
Ca in multe alte situatii, ajungem la vorba «sistemul e de vina «! (Adica, nimic nu se mai poate face)!
Ei, uite ca la bacalaureat s-a putut face ceva! Niste camere de supraveghere (!!!) au schimbat ierarhia!!! Da, doar niste camere de supraveghere! Multi (parinti, elevi) erau revoltati de note, dar nu am auzit pe unul sa reclame subiectele in sine ! La ce note s-au luat, ai fi zis ca nu s-a respectat programa de concurs !
Un Big Brother ar trebui si in mediul academic. Unul dinafara sistemului (romanesc)….adica din afara.
Niciun comentariu:
Trimiteţi un comentariu