A scrie pentru a impresiona şi nu pentru a informa

Citind confesiunile unui economist, mi-a plăcut următoarea idee:

"[...] if you are confident in your research you will write to include, not exclude. You will write to inform, not impress".

Câtă dreptate! Asta a fost şi convingerea mea după lectura mai multor articole, în general din mediul academic românesc. Lecturezi un text ştiinţific (!), ca apoi să te întrebi: Ok, and what's the point?

În astfel de articole, ideile sunt de-a valma, fără un fir logic şi fără o minimă coerenţă. Simţi de la primele paragrafe, că autorul se vrea citit, şi doar atât, fără a vrea să şi informeze.

Încă din primii ani de facultate, mă întrebam cum de manualele autorilor români (fără a generaliza) sunt parcă într-o nebuloasă scrise, în timp ce manualele apărute în spaţiul anglo-saxon (de exemplu) sunt atât de clare şi logic structurate. Învăţai mult mai multe şi mai cu drag dintr-un manual scris într-o limbă străină, decât dintr-o carte scrisă în română (adică pe limba ta). Şi asta pentru că doar răsfoind cartea străină, realizai că autorul chiar vrea să informeze prin ceea ce scrie.

Citatul de mai sus explică "fenomenul" (uşor de intuit, de altfel): nebuloasa din cărţile româneşti era creată de însăşi lipsa încrederii autorului în propria cercetare (în propria muncă).

Concluzia: try to inform, not to impress!