"Daca ma intrebati ce ne poate impune pe piata internationala de-acum si de maine, nu pot raspunde decat cu o platitudine: ne vom impune numai prin calitatea noastra umana si prin performanta noastra profesionala. Nu trebuie decat sa fim foarte buni! Nu sa spunem ca suntem foarte buni. Asta nu convinge pe nimeni. Dar daca vom ilustra exigenta lucrului bine facut, zvonul inzestrarilor noastre va ajunge la urechile tuturor. "
Tinerilor de-acum le-as recomanda, legat de asta, o mai mare atentie la timpul lor liber, un mai mare respect pentru inactivitatea recuperatoare. Nu am niciodata incredere in oamenii mereu „ocupati”, in atletii muncii, ai telefonului mobil, ai „activismului” de firma, mereu in criza de timp. Ii percep ca pe niste spectre, ca pe niste rebuturi de umanitate.
Nu trebuie sa ne comportam insa ca si cum intolerabilul n-ar exista. A nu te impotrivi cand cineva pretinde ca doi si cu doi fac cinci nu e toleranta: e ori indiferenta, ori moliciune mentala si sufleteasca. Nu poti fi tolerant cu eroarea vadita, cu proasta crestere, cu neobrazarea, cu furtisagul. Poti, eventual, sa ierti (cu preconditia greselii recunoscute si regretate).
Sigur ca tot omul vrea o forma sau alta de succes. Dar succesul, ca si iubirea, ca si fericirea, nu se obtin prin atac frontal, prin instituirea lor ca tinte autonome. Si a fi hamesit de succes, cu orice pret si in orice conditii, e o cale sigura de a-l rata. Succesul vine, de regula, ca efect colateral al unei angajari depline in spatiul pasiunii tale profesionale sau existentiale. Faci cu daruire ceea ce ai de facut si succesul vine ca un dar suplimentar, ca un bonus. Sau nu vine. Dar daca ai sentimentul si satisfactia de a-ti fi urmat calea, corolarul „succesului” devine secundar.
Sunt pentru o reconsolidare a disciplinelor gimnaziale clasice si, in general, pentru o reforma solida a liceului. Un liceu bun te invata, cum zice Mitroff, sa citesti, sa studiezi aplicat, sa gandesti. Orice specializare ulterioara trebuie sa se aseze pe o viguroasa structura gimnaziala, carenta grav, la ora actuala, in Romania.
Lucian Boia:
... ne-ar placea sa primim o infuzie nemteasca tocmai pentru ca suntem constienti ca tocmai asta ne lipseste, ce au nemtii intr-un grad destul de inalt, adica disciplina, organizare, asta lipseste in cazul romanilor.
Eu n-am nici entuziasme fata de Romania de astazi, dar n-am nici o reactie de respingere. Asta tine si de firea omului si de psihologia fiecaruia. Pe mine nu ma deranjeaza ca traiesc in Romania, nici nu ma umple de satisfactie. “Traim in Romania” – asta e o vorba mare! Fiecare dintre noi traim acasa in primul rand, traim intr-un cerc de prieteni, de cunostinte, si apoi e si cercul cel mare ca traim in Romania. Cred ca marile satisfactii sau insatisfactii le are fiecare din cercul mai ingust in care traieste. Eu ma simt bine la mine acasa, printre lucrurile si cartile mele si ma simt normal in viata sociala pe care o duc in Romania.
0 Kommentare:
Trimiteţi un comentariu